ISO 22000, HACCP, GMP: ce verifică un cumpărător B2B la prima comandă

De ce contează certificările în achizițiile B2B

Certificările sunt limbajul prin care cumpărătorii B2B comprimă încrederea într-un singur rând de pe o ofertă. ISO 22000, HACCP și GMP dovedesc, fiecare, că un furnizor aplică un sistem documentat și auditat pentru a ține sub control riscuri precise: pericole pentru siguranța alimentelor, abateri de proces, contaminare. Pentru un cumpărător care plasează o comandă de șase cifre la un producător pe care nu l-a vizitat niciodată, aceste certificate sunt cel mai apropiat substitut disponibil pentru o verificare la fața locului. Dar numai dacă sunt citite cu atenție, pentru că nu orice certificat dovedește ceea ce lasă să se înțeleagă deținătorul său.

ISO 22000 — ce dovedește de fapt (și ce nu)

ISO 22000:2018 este un standard pentru sistemul de management al siguranței alimentelor (FSMS), publicat de Organizația Internațională de Standardizare. O unitate certificată a demonstrat, în fața unui organism de certificare terț și acreditat, că aplică un sistem care acoperă:

• Politica de siguranță a alimentelor și angajamentul conducerii
• Analiza pericolelor (construită pe principiile HACCP)
• Programele preliminare (PRP): curățenie, combaterea dăunătorilor, igiena personalului, integritatea clădirii
• PRP-urile operaționale și punctele critice de control (CCP)
• Trasabilitatea și procedurile de retragere
• Auditul intern și îmbunătățirea continuă

Ce dovedește ISO 22000: că există un sistem de management funcțional, că acesta a fost auditat și că nu a picat o recertificare (de regulă la fiecare trei ani, cu supraveghere anuală).

Ce nu dovedește ISO 22000: că un anumit lot pe care îl primiți este sigur. Certificatul spune că sistemul există; nu spune nimic despre respectarea lui în ziua în care a fost încărcat containerul dumneavoastră. Acest gol este acoperit de CoA-ul lotului, proba martor și pista de audit, nu de certificatul în sine.

HACCP — proces versus certificare

Analiza pericolelor și punctele critice de control (HACCP) este o metodă, nu un certificat unic. A apărut la NASA în anii 1960, pentru siguranța hranei astronauților, iar astăzi este integrată în legislația alimentară din UE, SUA și din majoritatea piețelor importante.

Ideea de bază este simplă: identificați etapele procesului în care poate pătrunde un pericol biologic, chimic sau fizic; definiți la fiecare un punct critic de control (CCP); stabiliți o limită măsurabilă; monitorizați-o; documentați-o; reacționați atunci când limitele sunt depășite.

Unde apare confuzia la cumpărători:

• Planul HACCP — orice operator din sectorul alimentar de pe piețele reglementate este obligat prin lege să aibă unul
• Certificarea HACCP — voluntară, emisă de un organism de certificare în baza unei scheme precise (adesea HACCP Codex Alimentarius sau o schemă specifică unei țări)

Un „certificat HACCP” agățat în biroul unei fabrici are valoare doar dacă verificați denumirea schemei și organismul de certificare. Un plan HACCP declarat pe propria răspundere nu este un certificat. ISO 22000 include HACCP într-un FSMS mai larg; pentru majoritatea cumpărătorilor, solicitarea ISO 22000 este cererea mai clară.

Variantele GMP: cGMP, EU-GMP, WHO-GMP — care se aplică și când

Bunele practici de fabricație (GMP) sunt un cadru reglementat, nu un singur document. Versiunea aplicabilă depinde de locul în care se va vinde produsul finit și de modul în care acesta este reglementat.

• cGMP (US 21 CFR 117 / 21 CFR 111) — GMP-ul în vigoare pentru alimente și suplimente alimentare în Statele Unite. Aplicarea lui este impusă de FDA.
• EU-GMP (EudraLex Volume 4) — pentru medicamentele de uz uman și veterinar comercializate în UE. Inspectat de autoritățile naționale competente.
• WHO-GMP — GMP-ul Organizației Mondiale a Sănătății, cerut frecvent în achizițiile farmaceutice de pe piețele emergente și ca nivel de bază în licitații.
• GMP pentru cosmetice (ISO 22716) — standardul GMP global pentru cosmetice. Practic obligatoriu pentru orice ingredient cosmetic sau produs finit introdus pe piața UE.
• GMP pentru suplimente alimentare — de regulă interpretări naționale suprapuse peste ISO 22000 + HACCP.

Dacă achiziționați un extract botanic pentru un supliment alimentar destinat pieței din SUA, întrebați despre cGMP conform 21 CFR 111. Dacă intră într-un cosmetic pentru UE, întrebați despre ISO 22716. Dacă un furnizor flutură un „certificat GMP” generic, întrebați ce standard, ce domeniu de aplicare, ce organism de certificare. Cei onești răspund limpede într-un singur e-mail. Pentru verificarea purității uleiurilor esențiale, ghidul nostru despre chemotip și puritate tratează în detaliu interpretarea GC-MS.

Autenticitatea certificatului: 3 metode de verificare

Certificatele contrafăcute există. Verificați înainte de a vira un avans:

1. Căutare directă la organismul de certificare. Orice organism de certificare legitim (SGS, Bureau Veritas, TÜV SÜD, DNV, Intertek, BSI și organismele naționale acreditate) ține un registru public al clienților certificați în prezent. Căutați denumirea companiei. Dacă certificatul este autentic, apare cu același domeniu de aplicare, aceeași dată de expirare și același număr ca pe documentul trimis de furnizor.
2. Lanțul de acreditare. Un certificat valorează exact cât organismul care l-a emis și cât acreditorul acelui organism. Căutați marca IAF MLA (International Accreditation Forum). Verificați organismul de certificare în registrul IAF sau în registrul local de acreditare (de exemplu UKAS, DAkkS, ANAB, TÜRKAK).
3. Verificarea domeniului de aplicare. Citiți declarația privind domeniul de aplicare de pe certificat. „ISO 22000:2018 — producția de plante uscate și uleiuri esențiale” se poate verifica. „ISO 22000 — managementul calității”, fără domeniu și fără versiune, este un semnal de avertizare. Dacă domeniul de pe certificat nu corespunde cu ceea ce vă vinde efectiv furnizorul, certificatul este irelevant pentru dumneavoastră.

Alocați douăzeci de minute acestui pas încă de la început. Este acțiunea cu cel mai mare randament din toată verificarea prealabilă a unui furnizor B2B.

Dincolo de certificate: pista de audit, fișele de lot, capacitatea de laborator

Un certificat este o fotografie de moment. Ceea ce cumpărați de fapt cu fiecare container este un moment de execuție. Solicitați:

• Rapoarte recente de audit terț — chiar și un rezumat cu date anonimizate vă arată dacă auditorul a constatat neconformități minore sau majore și dacă acestea au fost închise
• Fișe de lot model — documentele reale de producție ale unui lot recent din categoria de produs pe care o cumpărați. Urmăriți dacă sunt complete, lizibile și dacă înregistrările sunt semnate și datate
• Declarația privind capacitatea de laborator — laborator propriu sau contractat, cu ce metode, acreditat sau nu (ISO/IEC 17025, dacă este acreditat)
• Politica privind probele martor — cât timp se păstrează, în ce condiții și dacă puteți cere eliberarea unei probe martor în caz de litigiu
• Istoricul retragerilor și al reclamațiilor — rezumat pe douăsprezece luni, anonimizat. Furnizorii care afirmă „zero” fără context fie mint, fie nu investighează reclamațiile

Un furnizor cu ISO 22000 + ISO 22716 + un audit recent curat + fișe de lot lizibile + un laborator pe care îl poate descrie în detaliu are profilul operațional pentru care merită să vă angajați. Pentru o privire mai atentă asupra modului în care se interpretează documentele de lot și certificatele de analiză, consultați ghidul nostru de citire a CoA-ului. Puteți consulta și pagina de certificări Arovela pentru setul nostru complet de documente.

7 semnale de alarmă care ar trebui să oprească afacerea

1. Certificat scanat fără număr de certificare — sau cu un număr care nu apare în registrul emitentului.
2. Un „certificat GMP” fără denumirea schemei (cGMP? EU-GMP? GMP pentru cosmetice?). Lipsa de precizie în acest punct este cea mai răspândită formă de prezentare înșelătoare.
3. Refuzul de a furniza rezultatele GC-MS, CoA-ul sau analizele microbiologice ale unui lot recent înainte de cumpărare.
4. Reținerea de a găzdui un audit virtual sau la fața locului al unității de producție. Producătorii serioși se așteaptă la așa ceva, este un lucru normal.
5. Prețuri mult sub nivelul pieței, însoțite de răspunsuri vagi despre cum este posibil. Cele două explicații reale — falsificare nedeclarată sau materie primă neconformă — devin amândouă problema dumneavoastră după livrare.
6. Lipsa de claritate privind operațiunile subcontractate. Dacă o parte din proces se desfășoară într-o a treia locație, certificările și auditurile acelei locații vă privesc, iar furnizorul ar trebui să le declare din capul locului.
7. Rezistență la cererile de documente pe măsură ce comanda trece de la mostră la lot-pilot și apoi la producție. Furnizorii legitimi investesc tot mai mult efort în documentație pe măsură ce crește angajamentul; furnizorii cu probleme fac exact invers.

Întrebări frecvente

Clientul meu cere „aprobare FDA” — există așa ceva pentru ingrediente?

FDA nu aprobă ingredientele alimentare așa cum aprobă medicamentele. Pentru majoritatea plantelor și a alimentelor uscate există statutul GRAS, înregistrarea unității la FDA și conformitatea cu FSMA. Un furnizor „înregistrat la FDA” înseamnă pur și simplu că a depus înregistrarea în temeiul Bioterrorism Act; nu este o validare a calității produsului.

BRCGS sau IFS Food pot înlocui ISO 22000?

Pentru cumpărătorii din retailul european, BRCGS și IFS Food sunt de obicei preferate sau cerute. Sunt scheme recunoscute de GFSI, mai cuprinzătoare și mai orientate spre retail decât ISO 22000. Un furnizor cu BRCGS la nivelul AA este foarte bine poziționat pentru marca proprie în retailul din UE.

Cât de des trebuie reînnoite certificatele?

ISO 22000 funcționează de regulă pe un ciclu de certificare de trei ani, cu audituri anuale de supraveghere. BRCGS și IFS sunt anuale. Verificați întotdeauna data de expirare de pe documentul trimis de furnizor, nu doar data emiterii.

Poate un furnizor mic să fie certificat corespunzător?

Da. Certificarea se adaptează la dimensiunea operațiunii. O operațiune mică și specializată, cu ISO 22000 + un certificat relevant pentru cosmetice sau pentru produse ecologice, poate fi un partener mai solid decât una uriașă, cu documente în dezordine.

Ce fac dacă furnizorul se află într-o țară în care nu pot ajunge ușor?

Apelați la o firmă de audit terță. SGS, Bureau Veritas, Intertek și mai mulți specialiști de dimensiuni mai mici oferă servicii de audit specifice fiecărei țări, la costuri rezonabile (de regulă 1.500–4.000 USD pe zi de audit, plus deplasarea). Includeți acest cost în bugetul de integrare a furnizorilor.

Sunteți gata să verificați și apoi să cumpărați?

Încrederea se construiește document cu document. Dacă evaluați o primă comandă, ghidul nostru de bune practici pentru comanda de mostre descrie pașii exacți, de la prima cerere de mostre până la angajamentul de producție. Puteți vedea și cum reglementările UE, precum EUDR, adaugă noi niveluri de conformitate care influențează alegerea furnizorului. Pentru cerințele privind certificarea halal și kosher sau pentru standardele de certificare ecologică, consultați ghidurile noastre dedicate.

Consultați pagina de certificări Arovela, răsfoiți catalogul de produse sau contactați echipa noastră de conformitate, precizând certificatele și dovezile de audit de care aveți nevoie pentru a aproba o primă comandă. Ne așteptăm la întrebările de pe această pagină și le primim cu plăcere.